Drumul de la copil la jucător de tenis profesionist – o perspectivă

 

La orice club de tenis poți vedea următoarea scenă: pe marginea terenului unde se antrenează copiii, care visează la tenisul de performanță, sunt la fel de mulți părinți care se uită, se preocupă și au grijă de copiii lor. Această scenă era poate ceva mai rar întâlnită în urmă cu unul sau două decenii. Pentru a încerca să stabilesc o diferență clară între actualele generații de copii care își încep drumul spre performanță și generațiile anterioare aș compara animalele de zoo-domesticite și aceleași animalele, care trăiesc în habitatul lor natural-sălbatice.

Din cauza evoluției societății din ziua de azi, noua generație de copii (în majoritatea cazurilor) nu se mai joacă afară și nu practică sporturi din proprie inițiativă ci doar dacă părintele programează antrenament la o anumită oră cu un antrenor prezent. Nu ies afară cu prietenii să bată mingea sau să dea la poartă, nu își iau racheta de tenis și o minge să înceapă să bată mingea la perete afară sau în casă. Nu ies în parc să alerge și să se joace cu prietenii și nu merg prin ploaie sau zăpadă de acasă până la antrenament – sunt conduși cu mașina din fața casei până la terenurile unde se antrenează.

Așa ajung ei, asemănător cu niște animale de zoo, să fie 100% dependenți de alții pentru a îi hrăni, proteja și oferi confort, chiar și la vârste care se apropie ușor de adolescență. Animalele de la zoo sunt fragile pentru că s-au adaptat la o viață confortabilă în care primesc apă, mâncare și adăpost de la alții. Existența lor este predictibilă și lipsită de conflict. Prin comparație, animalul sălbatic nu este fragil. Hazardul și impredictibilitatea îl fac mai puternic, acesta învățând din experiențele sale și adaptându-se. Perioadele de foame sau secetă îi măresc rezistența organismului. În ultimii ani mulți cercetători au argumentat că a crescut numărul de oameni care suferă de boli sau dureri cronice, depresii, etc tocmai din cauza unei adaptări la acest stil de viață modern și confortabil.

Au fost demonstrate și legăturile dintre sedentarism și boli cardiace, metabolice, etc însă un subiect mai puțin abordat a fost efectul unui anumit tip de stres asupra organismului. S-a demonstrat că reducerea caloriilor, în special prin post intermitent, întărește sistemul imunitar și încetinește îmbătrânirea. Reducerea caloriilor cu 30-40% declanșează o rețea de gene ”ale longevității” care au evoluat să protejeze organismul atunci când hrana este rară. De asemenea traiul în condiții de frig ușor s-a demonstrat că activează aceste gene și îmbunătățește metabolismul. Fragilitatea acestui stil de viață modern se extinde dincolo de dieta, sedentarismul și confortul nostru. În multe situații stilul nostru de viață și dorința noastră de a face viața mai ușoară pentru copiii noștri poate avea consecințe negative pentru aceștia. În dezvoltarea copiilor,în special în conexiune cu sportul de performanță, stresul, dezamăgirea și confruntarea cu anumite dificultăți sau obstacole, reprezintă un aspect necesar pentru dezvoltare. Fără acestea, sportivul nu va avea abilitatea să facă față eșecului, stresului sau situațiilor imprevizibile în fața cărora va fi pus.

Prin faptul că nu lăsăm copiii să ajungă în situații în care se află la limita propriilor competențe aceștia nu se mai angajează în procesul de încercare și eroare și ratează șansa de a se dezvolta. Ei devin dependenți de alții iar existența lor devine previzibilă și lipsită de conflicte și provocări. Această predictibilitate este un factor pozitiv pentru un adult, însă nu si pentru copii și felul în care aceștia se dezvoltă. În biografia majorității atleților de elită, există o poveste despre depășirea unui obstacol, traume sau situații, care a provocat stres și durere. Ca exemple:

  • Michael Jordan a fost dat afară din echipa de baschet a liceului pentru că nu era considerat a fi suficient de bun.
  • Stephen Curry a fost evitat de cele mai bune colegii cu programe de baschet în timpului draft-ului datorită fizicului său.
  • Tom Brady a fost ales abia în a șasea rundă de draft din NFL.
  • Roger Federer, deși văzut de mulți ca cel mai talentat jucător de tenis din istorie, a trecut printr-o situație care l-a marcat, chiar la primul turneu de tenis jucat de el, în care un antrenor i-a spus că în cel mai bun caz va putea să ridice o ceașcă de cafea cu mâinile sale, în nici un caz să joace tenis, pentru că nu are nici un pic de talent.
  • David Ferrer, unul dintre cei mai muncitori și luptători jucători de pe circuit, era inchis într-o debara de 2×2 metri pe întuneric pentru mai multe ore dacă nu dădea randament maxim la antrenament, de către antrenorul său de pe vremea junioratului.
  • Rafael Nadal care a fost supus unei presiuni enorme și unui tratament, care poate fi etichetat ca fiind chinuitor, de mic, de către unchiul său Toni
  • Serena și Venus Williams care au fost crescute de mici într-un regim spartan, în cartierul sărac Compton din California

Din dorința de a îi proteja, mulți părinți în ziua de azi nu îsi lasă copiii să treacă prin mici traume sau să experimenteze eșecul în perioada lor de dezvoltare, pentru a învăța niște lecții care vor fi foarte utile și benefice ulterior, în sport sau în viață. Copiii astfel educați nu vor putea face față dezamăgirii sau eșecului și vor căuta soluții rapide care nu necesită efort. Aceștia își vor găsi scuze sau vor renunța atunci când vor fi puși sub presiunea unor situații sau momente dificile.Ajutați copilul, pe care îl creșteți ca părinte sau cu care lucrați ca antrenor, să dobândească un caracter frumos și puternic, demn de un campion.