Semnificația antrenamentelor ”nereușite”

În general, cariera unui jucător de tenis este un traseu sinuos,care se aseamănă adesea unui roller-coster. Cu mici excepții, nu este deloc surprinzător să vezi un jucător că joacă foarte bine intr-o zi, dar în ziua următoare joacă dezastruos.Există mulți factori care influențează nivelul de joc al unui sportiv intr-o anumită zi, însă noi știm că, cu cât acesta reușește să se antreneze mai bine, cu atât îi cresc șansele să performeze la nivel optim pe parcursul unui turneu. Ar trebui să ne îngrijoreze ca antrenori, atunci când jucătorul nostru are niște antrenamente mai slabe înainte de un turneu? Nu chiar…

Mai întâi ar trebui să clarificăm o idee de bază; în tenis, orice jucător care are dorința de a-și atinge potențialul, vine zi de zi cu intenția de a avea antrenamente foarte reușite. Antrenorii vin cu aceeași intenție. Și parinții platesc antrenori sau cluburi pentru ca copiii lor să aibă parte de cele mai bune antrenamente. Și deodată poate apare situația în care jucătorul are câteva antrenamente mai puțin reușite. Este vina jucătorului? A antrenorului? Poate nu este chiar așa important. Poate adevărul este că nu trebuie să ne sperie un șir de antrenamente mai puțin reușite. Uneori, mai multe greșeli pe moment și o luptă mai mare cu el însuși, reprezintă pentru jucător rețeta succesului pe termen lung.

Dar ce înseamnă cu adevărat un antrenament prost ?

Mulți oameni cred că un antrenament nereușit este atunci când jucătorul comite mai multe greșeli decât în mod normal. Cred că un antrenor trebuie să poată vedea lucrurile diferit. Din perspectiva mea, un antrenament este prost sau nereușit doar atunci când jucătorul ajunge să nu mai depună efort 100%. Atunci când nu încearcă să facă maximum din ce poate face el în acel moment. Trebuie să luăm în considerare faptul că diverse probleme acasă, la școală sau chiar și o simplă stare de oboseală poate face un jucător să se miște mai lent, să își piardă timing-ul sau să centreze mingea mai prost în rachetă. Toate acestea vor rezulta într-un număr mai mare de greșeli în acel antrenament. Însă asta nu înseamnă că jucătorul nu poate profita de timpul petrecut pe terenul de tenis, pentru a se îmbunătații. Numai atunci când cedează mental și începe să își caute scuze sau să paseze responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă în teren, va ajunge să aibe un antrenament prost în adevăratul sens al cuvântului. Aceste antrenamente, aparent mai puțin dezirabile, în care jucătorul nu se simte perfect, îl pregătesc pentru majoritatea meciurilor pe care acesta le va avea pe parcursul carierei (cu condiția ca jucătorul să depună cap-coadă efort maxim). Într-un an competițional există un număr foarte mic de meciuri în care să putem spune că un jucător s-a simțit și a jucat perfect.

În aceste meciuri,jucătorul controlează perfect fiecare lovitură, se simte perfect fizic și este mental la capacitate maximă. În aceste situații sunt șanse foarte mari ca acesta să se impună împotriva unor jucători de aceeași valoare sau chiar puțin mai buni. O altă situație rar întâlnită este cea de la polul opus, în care nimic nu îi reușește intr-un anumit meci, nu se simte bine la nici un capitol și performează mult sub nivelul său. În general aceste zile vor rezulta în înfrângeri dacă nu este o diferență de valoare mult prea mare între jucători. Între aceste două extreme avem categoria în care se încadrează vasta majoritate a meciurilor jucate pe parcusul unui an – să o numim categoria meciurilor ”ok”. În acestea, nivelul de joc este unul bun, însă jucătorul trebuie să depună efort pentru a rezolva anumite aspecte tactice, sau chiar legate de jocul său, pentru a câștiga meciul.

Tocmai din acest motiv trebuie să acceptăm antrenamentele în care jucătorul nu se simte perfect, în care acesta nu simte o anumită lovitura sau în care apar diverse probleme ce trebuie rezolvate. Aceste antrenamente îl pregătesc de fapt cel mai bine pentru situațiile de care se va lovi și pe care va trebui să le rezolve în majoritatea meciurilor. Tuturor ne place să vedem antrenamente perfecte, în care se fac foarte puține greșeli și jucătorul reușește să facă perfect ceea ce i se cere dar aceste antrenamente sunt deseori doar niște succese pe termen scurt. Antrenamentele mai puțin reușite, în care jucătorul trebuie să depună un efort suplimentar pentru a-și rezolva anumite probleme de timing, așezare, percepție  tactică, stare fizică, etc, îi cizelează jucătorului calitățiile necesare ulterior pentru a accede în tenisul de înaltă performanță.

 

În concluzie, să căutăm să avem mai multe antrenamente ”nereușite”.