Este tenisul cel mai dificil sport, mai ales din punct de vedere mental ?

Ar putea suna incorect sau prezumtiv să spunem că tenisul este cel mai dificil sport. Putem identifica cu ușurință la aproape fiecare sport în parte diverse motive pentru care acesta ar fi mai complex sau mai dificil decât altul. Mai departe în acest articol voi încerca să subliniez câteva motive pentru care cred că mai ales din punct de vedere mental, tenisul este cel mai dificil sport.

  • Tenisul este un sport individual (ma refer la proba de simplu) . În general, este un lucru cunoscut și cercetat, faptul că sporturile individuale produc mai mult stres pentru jucător decât cele de echipă.

 

  • În afara pauzelor regulamentare, dintre game-uri sau de la sfarsitul unui set, nu există timeout-uri sau diverse metode prin care poți întrerupe jocul pentru a te regrupa, indiferent de cât de dificilă este situația în care te afli (excepție fiind timeout-urile medicale).

 

  • Nu ai parte de suportul staff-ului tehnic în timpul meciului (excepție fiind pe circuitui WTA și la meciurile Fed Cup/Davis Cup). Ești singur pe teren și tot ce se întâmplă pe teren este 100% responsabilitatea ta.

 

  • Față de alte sporturi unde lupta este practic contra cronometru sau pentru anumite distanțe care trebuie depășite, la tenis ai adeversarul tău în față. Acesta va încerca să te destabilizeze și să facă tot posibilul pentru a te scoate din zona ta de confort. Sporturile în care ai contact mai mult sau mai puțin direct cu adversarul, creează de multe ori la nivel psihologic în sportiv tendința unei reacții fiziologice de tip ”fight or flight” (luptă sau fugi) . Această stare este destul de dificil de gestionat și nu apare în general în sporturile în care nu ești pus față în față cu un adversar.

 

  • Sistemul de punctaj în tenis, face în așa fel încât nu este posibil să îți creezi un avantaj considerabil ca scor și apoi să scazi concentrarea/intensitatea așteptând fluierul de final al partidei. Partidele de tenis pot dura oricât , de la 40 de minute la 6 sau 7 ore (la grand slam-uri). Există permanent pericolul ca în ciuda unui avantaj de scor, să pierzi partida iar această senzație că nu ești niciodată ”safe” , este destul de stresantă.

 

  • În timpul meciurilor de tenis pot apărea foarte multe mici variații în condițiile de joc: cum ar fi condiții meteo, deteriorarea treptată a mingiilor, variații în tensiunea racordajului, luminozitate, felul în care bate soarele pe teren, schimbâri în tactica adversarului și multe altele. La toate acestea jucătorul trebuie să se adapteze cât mai bine și cât mai rapid sau riscă să piardă meciul.

 

  • Stresul pus uneori voluntar însă de cele mai multe ori involuntar de către familia jucătoului pe acesta contribuie de asemenea la dinamica presiunii mentale din tenis.

 

  • Față de alte sporturi unde sunt doar câteva competiții importante pe an, în tenisul de performanță sunt zeci de astfel de competiții. Calendarul unui jucător profesionist poate conține chiar și peste 30 de turnee de tenis (unele din ele desfășurându-se chiar și pe durata a două săptămâni). Astfel vorbim de 8-9 luni competiționale într-un an cu încă aproximativ 3 luni dedicate antrenamentelor și poate o lună de pauză per total. Aceste 8-9 luni de jucat competiții sunt extrem de solicitante la nivel mental. Jucătorul este din avion în avion, de la un turneu la altul, în majoritatea cazurilor departe de familie sau prieteni. Îți creează o senzație uneori ca și cum ar fi un ciclu nesfârșit de meciuri și antrenamente, legate zi după zi,uneori pe parcursul mai multor săptămâni. Este o viață extrem de dificilă și care își pune amprenta pe majoritatea sportivilor care ajung în anumite momente să se resimtă(uneori și să clacheze) la nivel mental.

 

  • Presiunea banilor este iar foarte mare în acest sport. Este un sport scump care necesită investiții financiare destul de mari și spre deosebire de alte sporturi, în tenis ajungi să câștigi sume de bani însemnate doar dacă ajungi în primii o sută de jucători din lume ATP sau WTA. Sunt puține sporturi care angrenează o masă atât de mare de sportivi de performanță dar care simultan nu recompensează financiar, decât o foarte mică parte din ei, cu un trai decent. Presiunea financiară pe care o resimt jucătorii de performanță, în special cei ce nu provin din familii foarte înstărite, este extrem de mare și de multe ori își pune amprenta pe modul în care aceștia reușesc să performeze.