O trecere în revistă a finalei feminine de la Roland Garros

Ne aflăm în fața unui moment istoric în care dupa foarte mulți ani, avem un sportiv român care câstigă un turneu Grand Slam la simplu. Felicitări Simona Halep pentru această performanță senzațională. Am citit zilele trecute mai multe articole dedicate acestei victorii și aș vrea să punctez câteva elemente pe care le consider a fi importante, din finala Simonei împotriva lui Sloane Stephens.

Înainte de a rezuma pe scurt meciul, aș vrea să menționez faptul că în ultimul an s-a vazut o diferență de abordare și un control emotional net superior al Simonei în momentele importante decat în anii precedenți.  Personal cred că acest progres al ei a început să se vadă încă din finala din acest an de la Australian Open. Față de finalele de Grand Slam anterioare, sau alte meciuri foarte dificile din anii precedenți, Simona a arătat un plus de determinare, încredere și maturitate. Nu s-a mai bazat doar pe abilitatile ei defensive impresionante ci a reușit, chiar și în momente cu multă presiune, să practice un joc agresiv prin care să încerce să conducă permanent jocul. A lovit winnere și a provocat greșeli forțate din partea adversarelor în momente cheie. Ea s-a transformat dintr-o jucătoare care în momentele importante, cu multă presiune, practica în general un joc defensiv, de așteptare, într-o jucătoare care pune enorm de multă presiune printr-o agresivitate controlată de cea mai înaltă calitate. Simona prin aceste îmbunătățiri ajunge astfel să posede nu doar cea mai bună defensivă de pe circuitul WTA dar și posibil cea mai bună tranziție din defensivă în atac. Astfel, pentru mine, faptul că a reușit aceste lucruri în această finală este o confirmare a progresului pe care l-a făcut și care a început să fie vizibil chiar de la începutul acestui an.

 

Finala cu Sloane Stephens :

Meciul a început gasind-o pe Simona usor rigidă, încordata în multe momente, în special la retur. De cealaltă parte a fileului, Stephens și-a gasit extrem de rapid ritmul și a reușit să se impună la conducerea jocului în acest prim set. Însă chiar și în acest moment, s-a vazut ceva diferit în abordarea Simonei față de situația în care se afla. Ea nu s-a panicat, vizavi de scor, de faptul ca era condusă pe tabelă, ci a încercat să își facă jocul, să imprime mai mult spin mingii făcând-o pe Stephens să lovească din poziții mai puțin confortabile și să lungească raliurile..

Erau semnale chiar de la sfârșitul primului set, că americanca nu va reusi să țină ritmul impus de Simona până la sfârșitul partidei. Daca în acest prim set, în ciuda unor raliuri lungi de o intensitate mare, Stephens reușea să găsească eventual momentul oportun pentru a face pasul în teren și a începe să conducă jocul, incepând cu 2-0 în setul 2, ea a întâmpinat probleme în a continua să își mențină nivelul de agresivitate. De la 2-0, din momentul în care Simona a redus numărul de greșeli din primele două gameuri, s-a văzut cum apare o schimbare în dinamica meciului. Simona profitând de ocazie, a făcut pasul la linie începând să dicteze jocul.

O intrebare bună cred că este dacă americanca nu a mai reușit să facă acele ruperi de ritm pe fondul raliurilor intense, așa cum o făcuse în primul set, din cauza presiunii și a emoțiilor ?

Sau pentru că nu mai avea aceeași prospețime din punct de vedere fizic ?

Poate câte puțin din fiecare mai ales pe parcursul setului 2. Însă în setul decisiv consider că nu a mai avut prospețimea fizică necesară pentru a continua să fie la fel de agresivă. Simona, simțind asta a profitat la maxim ridicându-și imediat nivelul de joc. În special în setul decisiv al partidei era evident că, dacă Simona menține același ritm de joc și continuă să pună presiune permanent, Stephens nu va putea face față. Un meci destul de dramatic în care bănuiesc că am stat cu toții cu sufletul la gură . Un meci memorabil la sfârșitul căruia s-a auzit imnul României, nu doar la Paris, ci în întreaga lume.

 

Îți mulțumim Simona !