Dacă ai putea să îți aduci aminte cum a fost să reușești să mergi pentru prima oară cum crezi că a decurs acea experiență? Erai un bebeluș.probabil în jur de un an care încerca să descopere ceva nou. Ceva ce la început, ca și mersul pe bicicletă, simți că îți e total necunoscut. Probabil că ai încercat să pui un picior în fața celuilalt însă te-ai dezechilibrat și ai căzut imediat. Senzația în sine poate ți s-a părut interesantă așa că imediat cum atingeai podeaua începeai să zâmbești. Te ridici apoi în picioare și mai incerci o dată, însă din nou fără succes. Ar fi greu să-ți dai seama de asta dacă te-ai uita la reacția bebelușului care râde și mai tare.
Acest proces (încercare, eșec, încercare, etc) continuă pentru luni de zile până când el reușește să meargă.
Un fapt prezent în societatea de azi care subliniază o problemă fundamentală reiese atunci când încercăm să observăm anumite reacții ale copiilor de 7-12 ani în diverse conjuncturi (la școală, pe terenul de tenis, etc) . Majoritatea dintre acești copii se stresează foarte tare și se blochează în momentul în care sunt puși în fața unei situații sau probleme pentru care nu există o soluție imediată sau ”ușoară”. Ei percep instant această provocare ca fiind negativă și ajung cumva la concluzia că nu vor reuși să rezolve acea situație sau problemă dacă incearcă. Așa că le este mai confortabil să nu încerce să facă vreun efort.
Dacă derulăm la prima parte a articolului putem observa că undeva între vârsta la care copiii încep să meargă și 7-12 ani, se instalează o frică de eșec care le spune acestora că greșelile sunt lucruri de evitat cu orice preț. Chiar ne dorim asta pentru copiii noștri ? Desigur că nu. Este așadar vina copiilor? Evident că ei nu sunt conștienți de aceste impulsuri, așa că nu. Cred că factorul cheie în această problemă este cum ne adresăm acestei reacții. Cum îi învățăm pe copii să perceapă greșeala și cum îi învățăm să reacționeze la ea? Fără greșeli ei nu pot învăța cum să gestioneze emoții sau situații noi. Greșelile sunt modalitatea prin care noi ca oameni învățăm. Învață-ți copiii să nu își definească respectul și încrederea în sine în funcție de ce greșeli și eșecuri au avut, ci mai degrabă în funcție de cum au reacționat când au fost puși în față cu astfel de situații. Astfel, dezvoltând în ei o atitudine pozitivă și constructivă vizavi de eșesc vor putea să crească în oameni responsabili și cu tărie de caracter. Lucru ce este de neprețuit și care îi va ajuta mult mai mult în viață decât să știe perfect cum să lovească lovitura de rever.
by