O scenă des întâlnită în tenisul autohton la aproape orice turneu național, este aceea în care vedem pe marginea terenurilor pârinții unor copii care joacă meciuri, cum își pierd controlul emoțional și încep să aibă un comportament cel puțin ciudat. Încep să se certe cu arbitrii, să stringe că o minge a fost sau nu in out, care este scorul, să facă ”coaching” , să se certe cu alți părinți pe marginea terenului,etc. Dacă un copil ar avea capacitatea de a raționa la nivelul unui adult, astfel încât să își poată organiza gândurile și emoțiile cu claritate într-o scrisoare către părinți , probabil că ar arăta cam așa :
Mamă și tată ,
Aș dori să luați în considerare următoarele lucruri:
- Realizați că în acest sport, la un turneu, există un singur câștigător din 32(în general) de jucători? Șansele mele din punct de vedere matematic nu sunt prea mari, sunt doar 1 din 32
- În tenis, cu cât reușesc să ajung la niveluri noi de performanță cu atât mai mult ajunge soarta meciului să depindă doar de câteva puncte. Ai idee cât de stresant e asta pentru mine? Da, e normal să am emoții și poate uneori nu reușesc să le gestionez perfect.
- Presiunea pe care o resimt pe teren ar trebui să vină din dorința mea interioară de a câștiga și de a ajunge să fiu un campion. Nu ar trebui să vină de la țipetele tale constante de pe margine sau de la intrucțiunile pe care mi le tot dai în timpul meciului.
- Am venit aici mai ales pentru că îmi face plăcere să joc tenis. Dar voi, pentru că puneți atât de multă presiune pe mine să câștig cu orice preț, scoateți plăcerea total din ecuație.
- Sunt un copil, nu un mini-adult. Voi face sute de greșeli ușoare.Asta este perfect normal pentru copii și face parte din procesul de învățare. De ce este nevoie să aud despre fiecare din aceste greșeli și după meci ? Scorul îmi spune că le-am făcut și sunt conștient de ele,credeți-mă.
- Este epuizant pentru mine ca în mașină, în drumul spre casă, să aud tot rezumatul meciului cu toate greșelile mele scoase în evidență. Te rog nu te descărca pe mine pentru că nu poți gestiona emoțional ceea ce se întamplă în timpul unui meci. Prin astfel de discuții îmi pierd toată plăcerea de a juca.
- Ai fost pus în situații în care să resimți atât de multă presiune precum într-un meci de tenis? Felul în care îmi vorbeși cât și limbajul tău corporal îmi spun că nu.
- După ce termin meciul, indiferent că pierd sau câștig, credeți că e posibil doar să ma felicitați pentru că am dat 100% fără să disecăm tot meciul de la cap la coadă ? Dacă sunt anumite aspecte ce țin de jocul meu care trebuie clarificate, asta ar trebui să facă antrenorul meu.
- M-ar ajuta enorm atât în tenis cât și în dezvoltarea mea personală dacă ați m-ați susține în tenis, având doar două pretenții : să mă simt bine jucând tenis și să depun efort(cât pot eu la această vârstă) în ceea ce fac.
- Vă rog înțelegeți că tenisul este doar un sport. Eu sunt incâ copil, nici nu știu incâ sigur dacâ asta este ceea ce vreau să fac în viața mea. Îl practic cu plăcere și as dori să continui să am acea plăcere de a juca. Ceea ce fac eu pe terenul de tenis nu este o reflecție a veniturilor voastre, a viselor voastre neîmplinite, a lipselor de cunoștiințe în domeniul sportului sau a orice altceva. Este doar o modalitate prin care eu ma distrez și ma simt bine. Dacă va ajunge în timp să fie mai mult de atât…vom vedea.
by