Jucătorii de top se inconjoară de oameni cu caracter și standarde ridicate. Caută să aibă în echipă antrenori,preparatori fizici,etc care sunt fermi și corecți. Au pretenția, ca acești oameni din echipa lor, să fie în stare să le spună ce au nevoie să audă nu ceea ce vor să audă. Cu astfel de oameni ar fi bine ca și tu, ca părintele unui jucător de tenis, să încerci să-ți înconjori copilul. Acesta are nevoie de oameni care să-l ajute pe lungul drum spre performanță, învățându-l lucruri noi, dându-i de fiecare dată un feedback corect, ajutându-l să își dezvolte un caracter demn de un campion.
Campionii nu au nevoie de reasigurări constante sau de oameni din anturajul lor spunându-le tot timpul cât de buni și extraordinari sunt ei, hrănindu-le astfel ego-ul. Oamenii care merită să fie în cercul lor sunt cei care rămân alături de ei prin necazuri sau situații dificile și care sunt permanent interesați de a-i ajuta să crească atât ca jucători de tenis cât și ca oameni. Personal, antrenorii de tenis sau profesorii de la școală care m-au impresionat cel mai mult, au fost cei care au fost puțin duri,dar corecți cu mine. Poate la vremea respectivă nu realizam acest lucru însă ulterior am simțit gratitudine față de aceștia pentru lecțiile învățate. Tocmai acest gen de om te conduce în afara zonei tale de confort și te învață să depui efort maxim zi de zi, indiferent de circumstanțe.
De cele mai multe ori însă, un copil nu are maturitatea de a vedea problema în acest mod și poate fi deranjat de faptul că antrenorul trage de el sau este prea dur la antrenamente. Aici, trebuie ca părintele să vadă dincolo de impulsurile emoționale de moment ale copilului și să analizeze obiectiv situația. Este normal pentru majoritatea copiilor și a oamenilor în general ca ei să dorească să fie confortabili și să se distreze. Tocmai de aceea de multe ori preferă pe cineva care îi lasă să rămână în zona lor de confort, care îi laudă pentru fiecare lucru pe care îl fac, etc. În ziua de azi există foarte mulți antrenori care tocmai își desfășoară activitatea în acest mod. Atunci când un jucător are o bază relativ solidă ca joc, acești antrenori apar în peisaj, încep să arunce cu păreri în stânga și-n dreapta, laudă jucătorul excesiv, creează o atmosferă plăcută la antrenament și uneori pe acest fond de relaxare și stimulare a ego-ului vin și câteva rezultate bune pe termen scurt. Pe termen mediu și lung însă, acest tip de abordare își arată de fiecare dată limitările. Nu există scurtături pentru a ocoli dificultățile, suferința și sacrificiile prin care trebuie să treci pentru a avea tăria mentală necesară unui campion iar acest gen de antrenor antemenționat nu va putea niciodată să dezvolte în copilul tău tăria mentală și disciplina zilnică necesară pentru a performa la un nivel de top.
Ca părinte trebuie să poți vedea dincolo de aceste fațade când ai în față acest gen de antrenor. Poți să încerci să te raportezi la un tablou mai mare decât cel pe care îl propune acesta. Poți realiza că pe termen lung copilul va progresa mult mai mult când are pe cineva mai ferm și onest lângă el, care îi cere tot timpul să exceleze. Poți astfel să-ți îndrumi copilul să perceapă cu mai multă maturitate relația dintre el și antrenorul său. În timp, îl poți educa în acest sens, el ajungând să știe ce fel de oameni să caute să aibă în echipa lui, cât și de ce fel de oameni să se ferească.
Au existat de-a lungul timpului foarte mulți jucători talentați, cu un potențial foarte mare, care nu au reușit să ajungă în top tocmai datorită faptului că au ales prost oamenii pe care să-i aibă lângă ei în echipă. Încearcă, pe cât posibil, să își ajuți copilul să conștientizeze importanța oamenilor cu care se inconjoară și că este foarte posibil ca succesul său să depindă de aceștia.
by